"Aqui não há borboletas azuis, mas encontrei uma libélula azul que me acompanhou ao longo do caminho, em memória das borboletas . Chama-se Saudades."

"L-am întrebat pe domnul Maniu cum se pictează vântul. La care a răspuns: „Așa cum se pictează un rămas-bun”, care, în sine, a fost căutarea lui Van Gogh. Punctul de plecare este un punct care pleacă la plimbare și devine o linie. Poate că devine vântul."

"Le corps a besoin de danser tel l’océan, de bouger comme une rivière, de voler comme une cascade, de souffler tel un lac…pour être Bleu. Bl’eau du corps."

"Even being here, I am there."

"Precisava dum ser esses dias e o ser virou um estar...por um tempo."

"Le silence de la nuit me permet de m’écouter. Et puis, d’écouter aussi mon silence … parfois."

"Suis-je celle qui pense ou celle qui sent? Qui est qui? Qui écouter? C’est moi, mais c’est moi aussi. Autre, mais toujours la même. Du silence. Et pour longtemps… Des doutes. Beaucoup de doutes. Des questions. Une seule question. Qui suis-je?"

"You were a strange rain that wanted to touch the wind in the hope of finding the sun again. You never understood that the sun shines through the rain, creating a rainbow, and that the wind was only touching the beauty of the rainbow with its fingertips."

"Somos todos um todo e, ao mesmo tempo, um vazio… chama-se tempo. Somos todos o tempo."

"L'art n'est pas un vice. Le seul vice à cultiver est le retour à soi. La voix. La métamorphose. Laisser l'art être, sans le transformer en besoin, est un acte d'élégance. Une preuve de compréhension profonde de soi. En revanche, se laisser transformer est un acte de simplicité. De silence."